Târziu am învățat….dar mă bucur că am reușit să înţeleg că oamenii nu sunt ceea ce par a fi.

Tarziu am învățat….dar mă bucur că am reușit să inteleg ca oamenii nu sunt ceea ce par a fi. Târziu am învățat să intorc spatele celor ce nu au apreciat prezența, sacrificiile și ceea ce sunt eu.

Nu regret ca am fost acolo pentru ei, regret că mi-am dat seama tarziu că ei nu au fost niciodată pentru mine. De acum nu voi mai avea asteptari de la nimeni, nu mai cred tot ce mi se spune și tot ce mi se promite. De acum nu voi spune nimanui ce planuri am, ce eșecuri și ce reusite am.

 

Asta mi-am propus, asta voi face, asta îmi promit. Am crezut în oameni si mi-am împărtășit bucuriile și necazurile cu ei, dar cine se mai bucura sau se intristeaza cu tine? Nu ma indepartez de oameni, mă voi indeparta doar de cei care nu mi-au adus nimic frumos in suflet. Oamenii vin și pleaca, eu rămân, așa că, voi avea mai multa grija de mine. Nu voi mai accepta nimic sub demnitatea mea.

 

Poate că nu sunt omul cel mai perfect, dar sunt omul care îți poate fi cel mai bun prieten și poate de aceea am sperat ca și ceilalți vor fi la fel. Cei care m-au abandonat și au incercat sa-mi murdareasca numele, nu merita nici lacrima, nici zâmbetul. Este trist ca trăim intr-o lume in care toti cauta să profite de tine, sa-ti scormoneasca prin suflet și dupa, să imprastie povestea ta….și nu pe cea reala, ci inventând o altă poveste.

Tarziu am învățat toate astea…..dar niciodată nu este prea tarziu. Ochii și mintea mi s-au deschis. De acum nu-mi voi mai pune întrebări de ce unii oameni sunt așa, raspunsurile nu mă mai interesează. De acum voi face și ceea ce-mi va aduce și mie multumire, nu doar celor din jur. După fapte voi sti cine are nevoie de mine, iar timpul îmi va spune pentru cine contez.