Într-o casă de chirpici, tanti Tuța și-a crescut singură copilul și l-a trimis la facultate

E vecina mea de la țară. A fost… A dus un trai simplu, într-o casă din chirpici. Când eram mică, intram la ea ca la mine acasă. Pe jos nu exista parchet, pardoseală sau gresie, doar un covor frumos țesut. N-avea frigider, aragaz sau mașină de spălat. Ani de zile a spălat hainele la râu, cu maiul. Inclusiv iarna. Se trezea la 4 – 5 dimineața, punea mâna pe sapă, pe hârleț sau pe furcă, în funcție de anotimp, și muncea pământul cât era ziua de lungă, desculță. Avea talpa groasă de un deget, nu se încălța decât atunci când mergea la biserică sau la Sfat, din respect pentru preot și pentru autoritate. Creștea gâște. Cel mai mult am numărat 31 de gâște la ea în curte. Cel mai puțin, vreo 13. Când se întorceau seara de la râu, era spectacol. Răsuna în tot satul: Ga! Ga! Ga! N-am auzit-o niciodată plângându-se că-i prea mult de muncă sau că îi e greu. Deși îi era.

 

Și-a crescut fiica de una singură. Cu bani strânși din muncă cinstită. Singura ei ambiția a fost să-și vadă fata realizată. Adică cu o diplomă de facultate în mână. A muncit pe brânci să nu care cumva să-i lipsească vreun caiet, vreo carte, la școală. Când i-a intrat fiica la liceu a știut tot satul. Bucuria n-a fost doar în casa ei, ci și-n a noastră, știind efortul din spate. Apoi a venit facultatea. Fiica ei a intrat din prima la Agronomie, în Iași. Țin minte și acum dimineața în care le-a urcat tata în mașină, pe ea și pe sora mea, ca să le ducă la școlile înalte. Ele au plecat, eu am rămas la poarta cu tanti Tuța, radia de mândră ce era: fata ei era studentă!

Diploma de inginer a fetei a fost, de fapt, examenul trecut cu brio de mama. De tanti Tuța, femeia simplă de la țară ce, singură, fără o sursă constantă de venit, a crescut un intelectual. Un model pentru mine, de simplitate, de onestitate, de rezistență.

 

Lasă în spate o avere: un om cu carte și un uriaș respect pentru semeni. Pentru mine, tanti Tuța e imaginea omului autentic de la țară. Cel onest, simplu, cu respect pentru educație, cel care ia viața așa cum e. Necosmetizat de lumea modernă, nemanelizat, neitalienizat/nespaniolizat.

Drum lin!