Nu uita de cei care te-au crescut… Trece-le pragul casei de sărbători, nici nu știi cât de mult contează!

Pentru toți, Crăciunul înseamnă famile, liniște, amintiri și melancolie…Orice vârstă am avea, în preajma sărbătorilor, copilăria se reîntoarce în sufletele noastre.

Amintirile își fac loc în inimile noastre copleșindu-ne cu cele mai adânci emoții!

Ca orice fire omenească, în seara Sfântă de Crăciun nu pot să nu îmi amintesc de locul unde m-am născut, de cei care m-au crescut, de anii copilăriei mele.

Bătrâna casă de la țară încă mă așteaptă să îi calc bătătura în prag de sărbătoare. Bătrânii mei se primenesc în straiele de sărbătoare așteptând în prispa casei pe cineva să le deschidă poarta.

Odată ajunși la dânșii, le sărut-mâna și fruntea încrețită…Abia dacă îmi pot stăpâni lacrimile! Chipul li se lumineaza ștergând tot ce este amar in viața lor.

Intrând în casă mă lovește mirosul de fum al lemnelor ce ard în sobă, al sarmalelor ce ne așteaptă pe masă, al cârnaților proaspeți afumați în ger, al cozonacilor abia scoși din cuptor.

Masa este și ea imbrăcată în haine de sărbătoare, asemenea bunicilor mei. Ferestrele sunt decorate cu gutui dulci amărui, mere și crenguțe de brad. Căsuța lor este pregătită de sărbătoare!

Atâta timp cât îi mai aveți în viață nu uitați să le călcați pragul!

Ei și-au încheiat socoteala cu viața, nu așteaptă decât o privire de la noi, un zâmbet, o vorbă caldă!

Nu uitați, mai este puțin până la Crăciun, făceți-le o vizită…Nici nu bănuiți cât de mult contează!