Povestea Magilor. Spune o poveste foarte veche că, de fapt au fost patru magi care doreau să se închine Mântuitorului, la Naşterea Sa.

Spune o poveste foarte veche că, de fapt au fost patru magi care doreau să se închine Mântuitorului, la Naşterea Sa.
– Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce avea
şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe:
un safir, un rubin şi o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului.

-se să ajungă în Babilon, unde îl aşteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care nimeni nu îl ajuta.

L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat safirul pentru a-l îngriji pe bolnav până ce se va însănătoşi complet.

 

– Toate acestea l-au întârziat, când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja fără el, însă nu s-a descurajat, ci şi-a continuat drumul singur, călăuzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem.

– Ajuns aici, a aflat că magii l-au găsit deja pe Prunc, că soldaţii lui Irod omoară toţi copiii nou-născuţi şi că Sfânta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mânia regelui.

– Chiar în faţa sa, un soldat încerca să-i smulgă unei tinere femei copilul pentru a-l omorâ. Femeia îşi apăra cu putere pruncul.

 

– Magul i-a arătat soldatului necruţător rubinul şi i-a spus:

– Lasă copilul să trăiască şi îţi voi da această piatră scumpă, imeni nu va afla de târgul nostru.

Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit.

– Tânăra femeie i-a mulţumit străinului cu lacrimi de bucurie şi recunoştinţă.

Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitorul Hristos.

– Acum, mai avea un singur dar, perla.

 

A plecat şi el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat pe Iisus, însă fără nici un rezultat.

După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina, Mântuitorul propovăduieşte Evanghelia.

– Bucuros, că în sfârşit, ştie unde îl poate găsi, s-a grăbit spre ludea.

Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că Iisus Hristos este Răstignit pe Dealul Căpăţânii.

 

– S-a grăbit magul spre locul acela cu dorinţa să-L vadă în viaţă pe Mântuitor, să-I ducă darul său pe care îl păstrase de atâta timp.

– Însă prin faţa lui au trecut doi soldaţi romani ce duceau în sclavie o tânără evreică.

Oprindu-i, magul le-a spus:

– Dacă îi daţi drumul fetei, vă dăruiesc această perlă.

O puteţi vinde şi împărţi banii.

 

Veţi câştiga mult mai mult lăsând fata liberă.

– Lacomi, soldaţii au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând de fericire, nu ştia cum să-i mulţumească străinului.

Dar magul, rugându-se cerului să-L vadă

măcar o clipă pe Mântuitor, se grăbea spre Golgota.

– Acum, nu mai avea nimic.

Îi era ruşine să se închine împăratului împăraţilor fără nici un dar.

Însă, când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el şi i-a spus:

– În sfârşit, ai venit.

Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri !

– Bine, dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu, a întrebat mirat magul ?

– Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutoraţi. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat.

Darul tău a ajuns la Mine şi îţi spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care îl iubeşte pe Dumnezeu, îi iubeşte pe oameni.

– Cine nu caută nevoile celorlalţi spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsi mulţumire şi bucurie, nu va afla adevărata viaţă. Cu cât te apropii mai mult de oameni, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.

– Sfârșit și lui Dumnezeu laudă.