Apa tămăduitoare a celor 7 Izvoare de Leac din Merişani a vindecat orbii, iar muţilor le-a redat glasul!

Biserica Izvoarelor de Leac este mai de grabă un complex de izvoare, troiţe şi mici capele ortodoxe întins pe dealul numit „Valea Radului”, în apropierea localităţii Vâlcele Crâmpotani, comuna Merişani, judeţul Argeş. Locul cu pricina se află pe drumul naţional ce leagă între ele localităţile Piteşti şi Curtea de Argeş, la vreo 6 kilometri de localitatea Vâlcele.

Transmise pe cale orală, din generaţie în generaţie, sub formă de tradiţii locale, legendele despre acest loc sunt multe. Cele 7 izvoare tămăduitoare dintre copaci sunt împrăştiate în jurul bisericii închinate Sfinţilor Calinic de la Cernica şi Nectarie Taumaturgul din Eghina.

Apele de la „Izvoarele de Leac” sunt tămăduitoare încă din vechime, aici găsindu-şi alinarea domnitori precum Mircea cel Batran, Vlad Ţepeş si Mihnea Turcitul.

În cadrul luptei de la Rovine, voievodul Mircea cel Batran a otrăvit apele din împrejurimi şi s-a retras la aceste izvoare, ale căror ape i-au întârit pe oştenii săi, putând astfel birui mulţimea de oaste a lui Baiazid.

Astăzi, nenumăraţi pelerini se opresc la aceste ape, în drumul lor de la Mânăstirea Cotmeana spre Mânăstirea Tutana şi spre Mânăstirea Curtea de Argeş.

O legendă locală aminteşte de o pustnică oarbă care se nevoia în aceste păduri. Atingându-se odată de apa dintr-un izvor, pustnica şi-a recăpătat vederea.

O minune asemănătoare s-a petrecut şi cu Elisabeta Bădescu care, la vârsta de numai zece ani, şi-a pierdut vederea. Astfel, după mult post şi rugăciune, spălându-se cu apa din aceste izvoare, femeia şi-a recăpătat vederea.

O altă minune asemănătoare s-a petrecut cu un băiat mut care, fiind trimis de tatăl său să îi aducă apă de la unul dintre aceste izvoare, a început pe loc să vorbească.

Minunile săvârsite prin apa acestor „izvoare de leac” sunt multe, aceasta tămâduind multe boli, printre care chiar şi paralizie şi cancer. La baza tuturor vindecărilor stă însă rugăciunea celor care se închină cu evlavie lui Dumnezeu şi sfinţilor Săi.

Ctitorul principal al bisericuţei din acest loc rămâne până astăzi Valerica Lungu, fiica Elisabetei Bădescu. Pe la sfârşitul anului 1998, doamna Valerica Lungu a avut un vis în care căuta o mânăstire. Repetându-se de mai multe ori visul, după câteva luni, tot în vis, un bărbat i-a spus ca la izvoarele de leac să facă o mânăstire. Mai apoi, primind binecuvântarea duhovnicului şi a Preasfinţitului Calinic, femeia s-a apucat de lucru.

In ziua de 4 august 2003 s-a pus piatra de temelie la biserica cu hramul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul din Eghina. Mai apoi, în ziua de 25 septembrie 2004, Preasfinţitul Calinic al Argeşului şi Muscelului, însoţit de un sobor de slujitori şi credincioşi din toate zonele, a săvârşit slujba de sfinţire.

Potrivit obiceiului locului, credincioşii care vin să ia apă de la aceste izvoare păstrează tăcerea pe toată durata drumului de la biserică la izvoare şi înapoi. În tot acest timp, fiecare se roagă în inima lui, urmând îndemnul Mântuitorului, care zice: „Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea” (Marcul 1, 24).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *