De ce să moară omul când pe pământ creşte “planta cu 1000 de virtuţi”. Iată ce proprietăţi are

Prigonită de soldaţii lui Irod, Maica Domnului a cerut ajutorul plantelor, iar prima care a acceptat s-o ascundă a fost salvia.

 

Drept recunoştinţă, salviei i-a fost dat să devină floarea preferată a oamenilor şi a căpătat puterea de a vindeca toate bolile.

Grecii o numeau „iarba sfântă”, romanii erau convinşi că nu li se poate întâmpla nimic rău atâta timp cât au salvie în grădină, iar învăţaţii evului mediu o considerau „hrana zeilor”.

 

Când i-a fost descoperită fineţea gastronomică, europenii au început să o cultive masiv, şi au îmbinat, astfel, utilul cu plăcutul.

Cu excepţia femeilor însărcinate sau a celor care alăptează, cărora le este contraindicată, salvia officinalis este considerată panaceu. De altfel, alt nume al ei este „planta cu 1000 de virtuţi”.

Cel mai des este recomandată pentru proprietăţile sale digestive, antiinflamatoare, antihipertensive, astringente, antiseptice şi bacteriostatice, dar are şi însuşiri antifebrile, antispastice şi antisudorifice.

De asemenea, o regăsim în tratamentul menit să calmeze sistemul nervos, durerile de cap, migrenele intense, pierderile de memorie, depresiile.

 

Unii o recomandă şi în maladii precum Parkinson sau Alzheimer sau în afecţiuni ale sistemului respirator, precum crizele de astm, laringitele sau amigdalitele. Lista nu se opreşte aici.

O regăsim în tratarea durerilor menstruale şi a altor afecţiuni specifice femeilor.

 

Salvia combate sterilitatea şi impotenţa sexuală şi restabileşte tonusul uterului după naştere.

Tot salvia reglează funcţiile stomacului, bilei şi ale ficatului, stimulează secreţia biliară, reduce balonarea şi ameliorează lipsa poftei de mâncare.

Ca să nu mai vorbim despre efectul ei benefic în reducerea glicemiei!

Şi industria cosmetică are de ce să-i fie recunoscătoare, datorită proprietăţilor ei care încetinesc îmbătrânirea! Un adevărat soldat împotriva radicalilor liberi!

 

Cum folosim această minune primită în dar?

 

Cea mai largă utilizare este sub formă de ceai din frunze şi flori de salvie, adică 1-2 liguriţe la cana de apă clocotită, ţinute în infuzie un sfert de oră.