🍀Tradiții și obiceiuri – strigatul peste sat(partea a II-a).
✔️Cu siguranță că acest obicei era cel mai aspru scaun de judecată pe care îl putea avea o localitate; fetele care se știau nepricepute sau încete la tors sau alte activități casnice așteptau cu mare neliniște ziua Strigatului, iar, dacă numele era spus în gura mare, șansele la măritiș, în anul acela, scădeau considerabil. La fel era situația și pentru flăcăii de însurat pe care voievodul sau craiul îi numea leneși sau bețivi. Nu este exclus să fi avut loc și unele abuzuri, dar este evident că toți tinerii, pentru a nu se face de râs, depuneau eforturi să fie harnici, cuviincioși și cu respect pentru credință.
➡️Plasarea obiceiul în preajma solstițiului de iarnă și a echinocțiului de primăvară are legătură cu moartea și renașterea simbolică a timpului, dar și cu începutul anului nou agrar. Un obicei similar strigatului peste sat se numește Alimori și se întâlnește în special la românii bănățeni, de altfel, cunoscut și sub numele de Priveghi, Hodăițe sau Opaiț și care era serbat în sâmbăta dinaintea Lăsatului Secului de brânză sau carne dinaintea Paștelui .
✔️”La zăpostiul de Paște sau la lăsatul de brânză, se face în unul sau mai multe locuri foc, fiecare părtaș aducând partea sa de lemne, paie, etc. Acolo cântă, strigă, joacă și urează sau chiuie poporul adunat din tineri și bătrâni. Acest foc se numește Priveghi. În timpul petrecerii tinerii iau din focul priveghiului tăciuni aprinși. În alte locuri, făceau din nuiele o roată sau chiar o roată de car sau de plug, o învăluiau cu paie legate, paiele se aprind și așa lasă roata de pe deal pe coastă la vale , strigând: Alimori!” .
➡️În timpul acestui ceremonial un vătaf, ales dintre cei mai vrednici feciori, începea a striga nume de fete rămase nemăritate sau de băieți rămași neînsurați:
Alo more! More!
Silito, silito more!
Fata lui popa Vasile
S-a uitat în fântână
Și de ciudă și bănat
Că nu s-a măritat
I-a ieșit pe piele vărsat
Alo more, more!
Uiuiu pe deal în sus
Prind fetele mâța-n jug
Și anume cin̕ le mână
Fata lui N.N. cea bătrănă
Asta-i fata popii nost,
Țese pânza făr de rost
Pintre ițe, pintre spată
Paște o iapă împiedicată.
Bibliografie. (P. Caraman, Studii de folclor, II, București, 1995; Teofil Frâncu, George Candrea, Românii din Munții Apuseni, Ed. Gr. Louis, 1888).
Text: Dr. Tița-Nicolescu Ion, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești