Cum ne privim pe noi înşine la diferite vârste?
Fetiţa de 3 ani: se priveşte şi se vede regină
Fetiţa de 8 ani: se priveşte şi se vede Cenuşăreasă
Adolescenta de 15 ani: se priveşte şi vede Sora cea Urâtă (Mamă, nu pot merge la şcoală arătând în halul ăsta!)
Tânara de 20 de ani: se priveşte şi se vede prea grasă, prea slabă, prea înaltă, prea scundă, prea cu părul lins, prea creaţă – dar decide să iasă oricum.
Femeia de 30 de ani: se priveşte şi se vede prea grasă, prea slabă, prea înaltă, prea scundă, prea cu părul lins, prea creaţă – dar decide că nu are timp să se aranjeze, aşa că iese oricum.
La 40 de ani: se priveşte şi se vede “curată” şi iese oricum.
La 50 de ani: se priveşte şi vede “Sunt eu” şi merge oriunde îşi doreşte.
La 60 de ani: se priveşte şi îşi reaminteşte de toţi oamenii care nu se mai pot privi în oglindă. Iese şi cucereşte lumea.
La 70 de ani: se priveşte şi vede înţelepciune, râsete şi abilitate, iese şi se bucură de viaţă.
La 80 de ani : nu mai pierde vremea să se privească. Îşi pune pălaria violet şi iese să se bucure de lume.