Sfântul Andrei . De ce se pun oalele și cănile cu gura în jos în această noapte

Sfantul Andrei este praznuit in fiecare an pe 30 noiembrie. Noaptea din ajun este asociata cu obiceiuri, precum aparitia strigoilor, farmece, ghicirea ursitului si a vremii.

 

Sfantul Andrei este considerat ocrotitorul Romaniei sau patronul spiritual al romanilor, fiind cel despre care se crede ca a adus pentru prima data religia crestina pe teritoriul tarii noastre.

Petru si Andrei au renuntat la indeletnicirea de pescari, i-au urmat lui Hristos si, dupa Invierea Domnului, au devenit „pescari de oameni“.

 

„Sfantul Apostol Andrei a propovaduit Evanghelia in tinuturile Bitiniei, Traciei, Macedoniei si Scitiei Minor, adica Dobrogea de astazi, in cetatile Tomis, Callatis si Histria. De aceea este cunoscut drept „apostolul romanilor“, spune parintele Paul Tudorache de la biserica „Sfanta Cuvioasa Parascheva”.

In noaptea de 29 spre 30 noiembrie, de Sfantul Andrei exista credinta ca locuintele sunt pazite de strigoi, daca oalele si canile sunt intoarse cu gura in jos si cenusa calda e scoasa din soba.

 

Tot atunci se crede ca spiritele mortilor bantuie prin locurile in care au trait, iar fetele de maritat isi vad ursitul in vis. Pentru a fi feriti de rele, din nicio casa nu trebuie sa lipseasca usturoiul.

 

Ziua Sfantului Andrei e marcata de superstitia legata de viitor sau de soarta. Tot in aceasta perioada, pentru a afla cat de rodnic va fi urmatorul an, gospodinele pun boabe de grau la incoltit, intr-o strachina cu apa. Cat de des va rasari graul, atat de bogata va fi recolta de anul viitor.

Conform traditiei, graul pus la incoltit cu prilejul zilei de Sfantul Andrei „spune” cate ceva despre viitorul celui care l-a plantat. De Anul Nou, cum arata graul, asa va fi si sanatatea acestuia in noul an.